Chiar şi după ce s-au instalat simptomele, sistemul imunitar luptă cu microbii şi, de multe ori, chiar reuşeşte să-i învingă. Uneori, infecţiile slăbesc organismul într-atât, încât anticorpii au nevoie de un ajutor. Un astfel de ajutor îl oferă antibioticele. Însă specialiştii recomandă ca aceste medicamente să nu fie administrate de la primele semne de boală, în orice condiţii.
Antibiograma...
nainte de a prescrie un antibiotic, medicul trebuie să realizeze o antibiogramă. Aceasta este o metodă prin care se poate evidenţia, în medii de cultură în laborator, la ce fel de antibiotice sunt sensibile anumite bacterii responsabile de afecţiunea de care suferim. Scopul antibiogramei este de a prescrie un tratament „ţintit” pe bacteria respectivă.
Clasele de antibiotice
În funcţie de structura lor chimică, antibioticele se împart în următoarele clase:
-Betalactamice (penicilina, cefalosporinele, monobactamii şi carbapenemii)
-Aminoglicozide (streptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina)
-Tetracicline
-Macrolide antibacteriene (eritromicina, amfotericina B şi nistanina)
-Lincosamide (clindomicina, lincomicina)
-Ansamicine (rifampicina)
-Glicopeptide (vancomicina şi teicopanina)
-Polipeptide (polimixinele, bacitracina)
-Alte antibacteriene, precum cloramfenicolul sau griseosulvina.
Pro... Antibiotice
În unele cazuri, antibioticele sunt singura soluţie de tratament. În alte situaţii, în care sistemul imunitar al unui pacient cu alte afecţiuni grave este slăbit, antibioticele pot fi de folos pentru a preveni eventualele infecţii care i-ar putea pune viaţa în pericol. Astfel, se practică administrarea de antibiotice pacienţilor cu afecţiuni cardiace grave şi celor care urmează să beneficieze de o intervenţie chirurgicală complexă.
Antibioticele sunt eficiente şi pot fi administrate numai cu acordul medicului specialist în majoritatea infecţiilor bacteriene şi au o acţiune importantă în:
-tuberculoză;
-unele tipuri de pneumonie;
-infecţii ginecologice şi urinare (gonoree, sifilis etc.);
-unele infecţii dentare;
-infecţii renale;
-salmoneloză;
-anumite tipuri de meningită;
-boli tropicale, precum: dizenterie, malarie, pestă, febră tifoidă etc.;
-alte infecţii bacteriene grave, septicemii.
... şi Contra Antibiotice
-Multe antibiotice au efecte adverse, precum senzaţie de greaţă, diaree, dureri de stomac sau ameţeli.
-Unii bolnavi sunt alergici la anumite medicamente. Alergia se manifestă prin mâncărimi, pete roşiatice pe corp, dificultăţi de respiraţie, iar în cazurile cele mai grave, şoc anafilactic sau deces.
-Copiii cărora li se dau antibiotice în primul an de viaţă riscă să dezvolte astm.
-Antibioticele nu distrug doar bacteriile nocive pentru organism, ci şi pe acelea care trăiesc în mod obişnuit în corpul nostru şi care ne asigură starea de sănătate. Ca urmare, aceste medicamente pot favoriza instalarea altor infecţii.
-Unele dintre ele sunt toxice pentru ficat şi pentru rinichi. Cel mai mic risc toxic îl au penicilinele şi cefalosporinele, pe când aminoglicozidele au un risc crescut.
-În cazuri rare, antibioticele pot duce la formarea pietrelor la rinichi (sulfonamidele) sau a cheagurilor de sânge (cefalosporinele).
"Antibiotice" naturale
-Pentru a evita excesul de antibiotice, specialiştii ne recomandă să apelăm la remedii din natură cu efect similar acestui tip de medicamente.
-Astfel, pentru a ameliora bronşita sau pneumonia, este bine să aplicăm cataplasme cu seminţe de muştar pe piept seara, înainte de culcare.
-Potrivit unor studii realizate de cercetătorii de la Universitatea din Bonn, Germania, majoritatea infecţiilor la copii ar putea fi tratate cu miere. Aceasta are calităţi antibacteriene recunoscute şi poate fi folosită ca tratament alternativ, mai ales în infecţiile care nu au putut fi tratate cu antibiotice. Specialiştii ne sfătuiesc să mâncăm zilnic câte o linguriţă-două de miere, dimineaţa şi seara.
Nu se recomandă în afecţiunile virale
Antibioticele fac mai mult rău decât bine în afecţiunile cauzate de agenţi patogeni „fără viaţă“, cum sunt virusurile (răceli, majoritatea otitelor şi sinuzitelor, gripă, gastroenterită virală). Antibioticele ucid numai agenţi patogeni vii, cum sunt bacteriile. De aceea, se recomandă în afecţiunile virale cu suprainfecţii bacteriene.
Ce sunt antibioticele cu spectru larg?
Unele antibiotice pot fi folosite într-o varietate de infecţii, acestea fiind cunoscute sub numele de antibiotice cu spectru larg. Altele sunt eficiente doar împotriva anumitor tipuri de microbi şi sunt numite antibiotice cu spectru restrâns. La noi în ţară, cel mai mult sunt folosite cele cu spectru larg, foarte puternice, care atacă un număr mare de germeni dar care, în timp, duc la apariţia unor tulpini foarte rezistente.
Antibioticele si sarcina
Femeile însărcinate care fac abuz de antibiotice riscă o serie de malformaţii ale fătului. Una dintre acestea este malformaţia cardiacă care, de multe ori, necesită intervenţie chirurgicală imediat după naştere. Gravidele ar trebui să evite administrarea de tetraciclină începând de la mijlocul şi până la sfârşitul sarcinii, deoarece acest antibiotic poate trece prin placentă şi se depozitează în oasele fătului, combinându-se cu calciul.
O altă clasă de antibiotice de evitat, mai ales după 34 de săptămâni de sarcină, este cea a sulfamidelor. Toate aminoglicozidele sunt ototoxice (afectează auzul şi echilibrul) şi nefrotoxice (afectează dezvoltarea rinichilor).
No comments:
Post a Comment